O VIATA TRANSFORMATA                                                                                                                                                                                                            Luca 7:36-50

Isus n-a putut fi încadrat în nici un sistem de gândire. Era imprevizibil si nesablonat. Daca înainte fusese în compania vamesilor si pacatosilor si fusese aspru mustrat pentru un orb (Luca 7:34), acum însa intra hotarât în casa lui Simon, fariseul, care se credea neprihanit si plin de întelepciune. În timpul ospatului, înconjurat de protipendada religioasa, Isus are o întâlnire plina de semnificatii cu o femeie pacatoasa – tipul pacatosului perfect. Intrarea ei în casa lui Simon provoaca mesenilor o indignare “sfânta”. E drumul de la noroi la stele, de la întuneric la lumina.

I. O FEMEIE CE-SI CUNOASTE STAREA

Era pacatoasa, oricând putea fi ucisa cu pietre, nu putea intra oriunde, nu avea nici un drept;

A cautat, „a aflat ca El era la masa”;

Era gata de sacrificiu pentru a scapa de starea aceasta. Intra în casa si-si despleteste parul, contrar normelor de conduita; sparge o sticla de parfum - plata pe un an de munca.

În contrast cu ea, Simon nu-si cunoaste starea. Se credea religios si curat. L-a invitat pe Hristos în casa, femeia în inima, pentru ca acolo e locul Domnului.

Simon nu l-a invitat pe Domnul Isus în casa pentru ca-L iubea, ci pentru ca era curios. Nu I-a spalat picioarele, sa nu creada ca-i acorda cinste.

El statea în picioare înaintea lui Isus, într-o atitudine de judecator.

Femeia statea la picioarele lui Isus, pentru a primi iertare. David, dupa ce a pacatuit, a stiut ca trebuie sa se recunoasca vinovat.

Psalmul 51:3 – „Caci îmi cunosc bine faradelegea si pacatul meu sta necurmat înaintea mea”.

II. O FEMEIE CE SE POCAIESTE

Femeia îsi da seama ca nu e suficient sa-si cunoasca starea, trebuia sa treaca de la intelect la vointa si ea e hotarâta sa actioneze.

La picioarele lui Hristos, cu mirul în mâna, a început sa plânga. Era semnul hotarârii de a abandona vechea viata. Simon rateaza ocazia unica, avându-L pe Hristos în casa la el. Nu e în stare sa ia hotarâri. El îl suspecteaza pe Isus ca nu-i prooroc.

Drumul pocaintei e marcat peste tot în Scriptura. E porunca lui Dumnezeu pentru fiecare – Iov 42:5.6 ; Matei 3:2; Fapte 2:37: Romani 2:4.

Atât de multi îsi plâng pacatele, recunoscând viata lor mizerabila, dar n-au puterea desprinderii de vechea viata !

Când Faraon statea cu broastele la masa a fost întrebat de catre Moise: „Când vrei sa te scap de ele ?” „Mâine”, a zis Faraon, dorind sa mai stea o noapte cu broastele.

III. O FEMEIE CARE SLUJESTE

O inima transformata începe, prin iubire, sa multumeasca Celui ce a iertat-o, slujind.

Daca Simon nu si-a facut oficiul de gazda, nespalând picioarele lui Isus cu apa, femeia le-a spalat cu lacrimi, pentru ca pocainta fara lacrimi nu exista.

Simon nu le-a sters cu prosopul, dar femeia gaseste resurse si le sterge cu parul capului.

Simon nu-L saruta pe fata, ca un obicei al timpului; femeia Îl saruta pe picioare.

Simon nu-i unge capul cu ie.inul untdelemn, dar femeia pune pe picioare mirul scump.

Isus nu i-a iertat pacatele pentru ca a slujit, ci pentru ca a avut credinta, iar credinta mântuitoare slujeste. „Credinta fara fapte e moarta”, zice Iacov.  Matei 3:8, Ioan 12:26, 1Corinteni 4:1

Iata un ciclu perfect în procesul mântuirii. Sa te recunosti, sa-ti schimbi viata si sa te pui la dispozitia lui Dumnezeu.

Statuile spirituale din bisericile noastre dovedesc ca multora li s-a iertat putin.

Încheiere

Pe piatra de mormânt a lui Fanny Crosby, compozitoarea fara vedere care a compus câteva sute de cântari crestine, scrie doar atât: „Ea a facut ce a putut”. Si e cel mai frumos rezumat al unei vieti.